Miscare ideologica si culturala cu caracter iluminist a intelectualitatii romanesti greco-catolice din Transilvania de la sf. sec.18 si inceputul sec. 19. Este cea mai importanta forma a luptei romanilor din Imperiul Habsburgic pentru emancipare nationala si culturala, dezvoltata ca o prelungire a programului formulat de Ioan Inocentiu Micu-Klein si concretizata in textul cunoscut sub numele "Supplex Luibellus Valachorum". Pentru sustinerea revendicarilor lor, reprezentantii Scolii Ardelene au desfasurat o bogata activitate istoriografica ("Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Istoria pentru inceputul romanilor in Dacia" de Petru Maior, "Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai), filologica ("Elementa linguae daco-romanae sive valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai), social-culturala (editare de manuale scolare, infiintarea unor scoli romanesti s.a) si literar artistica ("Tiganiada" de Ion Budai-Deleanu). Alti reprezentanti ai Scolii Ardelene au fost: I. Piuariu-Molnar, Radu Tempea, Paul Iorgovici, Vasile Aaron. Centrele miscarii au fost orasele Blaj, Oradea si Buda.